Istoric

Izvoarele scrise ca şi cercetările arheologice, atestă faptul că unitatea timpurie etno – culturală a populaţiei care locuia în spaţiul extracarpatic şi-a menţinut permanenţa din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Diversitatea urmelor de cultură materială rămase, dovedeşte permanenţa locuirii teritoriului încă din Epoca neolitică. Obiectele din piatră şlefuită, din ceramică şi a altor obiecte casnice descoperite pe teritoriul judeţului, demonstrează că populaţia se stabilise în aşezări stabile iar oamenii îşi procurau prin muncă cea mai mare parte a bunurilor necesare traiului (eneolitic – aşezarea fortficată de la Brad – cultura Cucuteni AB).

Pe teritoriul Judeţului Bacău, au fost peste 160 de staţiuni arheologice cu descoperiri din diferite faze ale epocii neolitice (Tg.ocna, Blăgeşti-Buda, Ţigăneşti, Gura Văii, Poiana Negri)

Epoca metalelor reprezintă a doua mare subdiviziune a istoriei străvechi din teritoriului Judeţului Bacău; epoca bronzului şi a fierului (Hallsttat-ului timpuriu şi mijlociu) este prezentă în numeroase locuri ale judeţului demonstrând o mare dezvoltare din punct de vedere economic şi social.
Epoca geto-dacică aparţine sfârşitului sec. IV şi începutul sec. III î.e.n. este bine reprezentată prin urme materiale ce constau din fragmente de chirpici de la locuinţe şi vetre, oase de animale, 12 fragmente ceramice. unelte şi obiecte de podoabă. Aceste materiale cât şi prezenţa vetrelor şi locuinţelor de formă ovală la suprafaţă sunt caracteristice fazei „clasice” a culturii geto-dacice prezente la Răcătău, Poiana, Brad-Negri.

Perioada se caracterizează prin apariţia „davelor”-cetăţi sau fortificaţii închise cu şanţuri de apărare, sanctuare, pieţe pavate, canale de scurgere a apei pluviale dar şi a „aşezării deschise” din apropierea primelor în care se desfăşura activitatea agricolă şi meşteşugărească a întregii comunităţi. De asemenea trebuie amintită existenţa necropolei şi a tumulilor (morminte) în apropierea „davei”(Brad, Răcătău, Tiseşti ş.a)
Epoca medievală este marcată de apariţia primelor formaţiuni socio-politice cu caracter feudal, aşezate îndeosebi pe văile apelor – Valea Siretului şi în locurile mai ferite din Subcarpaţi şi Carpaţi. O parte din acestea s-au dezvoltat şi întărit vechile aşezări fie au apărut altele mărind numărul aşezărilor omeneşti.
Valea Siretului a oferit posibilităţi diverse privind practicarea unor vechi îndeletniciri ale oamenilor din toate timpurilor: cultivarea plantelor, creşterea vitelor, pescuitul, vânatul, precum şi diverse meşteşuguri legate de varietatea materialelor existente aici. Începând cu această epocă, valea devine principala cale de comunicaţie între ţinuturile nordice şi sudice fapt ce adus la înfiinţarea drumurilor comerciale şi înfiinţarea numeroaselor târguri şi mai apoi comunae. La 6 octombrie 1408, cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun, emite documentul de atestarea a târgurilor Bacău şi Trotuş. Între anii 1681 şi 1700 atât ţinutul Bacăului cât şi al Trotuşului cunoaşte o deosebită dezvoltare şi extindere teritorială încât s-a făcut necesară unirea acestora.

Prin „Legea Comunală” dată în 1864 de Al. I. Cuza denumirea de „ţinut” a fost înlocuită cu cea de „judeţ”; la această dată apare pentru prima oară denumirea de „Judeţul Bacău” aflat la „întretăierea drumurilor comerciale”
Epoca modernă continuă evoluţia şi dezvoltarea socio-economică a judeţului conform fenomenului general al întrgii ţări. Resursele naturale ale judeţului au permis o dezvoltare economică în domenii foarte diverse.